|
|
se presupune ca aici sunt ceva incercari literare
poezii, first:
REVELATIE
- Cine a sadit gradina?
- Copilul dragostei.
Receptionam paradoxul
din soapta celei
ce exala suferinta
din vorbe facute
pentru fericire.
Realitate pe care
n-o contestam,
impinsa la marginea
existentei,
acolo unde nu ma stanjenea
atat cat indeplineam
un ritual comod.
Prea mic
pentru a patrunde
obscure aluzii
ale legendei,
ma izbeam de mistere
si treceam
prin impalpabila lor textura,
nu fara a simti un fior
caruia nu-i dadeam nume.
- Ce am facut?
- Sa astepti, spuse mama.
Asteapta.
Am primit vestea iertarii
ca o aberatie.
Sarpele nu mai avea
ochi de lumina.
|
luata de pe www.humanos.com
acolo puteti gasi toate noutatile in materie de desen... |
|
altceva in acelasi stil:
TEATRU SORDID
Nu inteleg cum
se poate inchega
atata liniste.
As trage aer in piept
sa rup echilibrul precar
al cascadei ce are
sa se dezlantuie
perseverenta;
litania invatata de mult
in care nimeni
nu mai crede
si care trebuie
sa se reverse,
convinsa de propria-i
absurditate
si necutezand
sa si-o marturiseasca.
De ce sa te impotrivesti?
Nu simt nimic.
Totul se intampla.
Nu mai e nimic,
si gandul e inoportun
ca bazaitul unei muste.
Cersesc farama
unei certitudini.
Inchid totusi ochii,
incerc sa ma agat
de impalpabila fluturare
disparuta si, brusc,
ma cuprinde spaima
Strang umerii
in incercarea de
a sugruma
o veche porunca.
Amenintarea s-a risipit.
E o noapte continua,
interminabila.
Cu indescriptibila mirare,
cu nelinistitoarea
incandescenta a unei revelatii,
ma intreb cine sunt.
Ca atunci cand astepti
cu nedezmintita incredere
ceea ce niciodata
n-are sa se intample.
sunt o avida,
o animalica asteptare.
Si sangele lui Abel?
|
|
daca nu v-ati plictisit...
OBSERVATIE
Zadarnica panda,
Cand ma voi intalni,
fata in fata,
cu mine?
E halucinanta durerea
ca o dulce obisnuinta.
Vibratii tomnatice
nu se acorda.
O spaima opaca
ma impinge spre adanc
si beata, nu e nimic sa ma tina.
Eu sunt ... acolo sus
si rad acid.
Fara radacini nu pot sa plang.
Eu sunt, ulcerata in doua
intr-o izbucnire violenta
supta de infinit,
sunt doar cioburi
si pasii mei inceti
spre o poarta uda
ferecata de celalalt
mine.
www.humanos.com
deocamdata atat... mai sunt in devenire
FRENEZIE
Se desprind
pasari vitrificate
in navaliri
neasteptate
de iarna.
Vidate de ploi si brume,
plang lamurirea.
Aspre ca o lumina spectrala
in tacerea satula.
suspendata in cerul
pe care si l-au visat,
plutesc incet,
ca niste umbre
masive
de piatra.
Nu mai simt umezeala
lor inghetata, de parca
s-au topit nevazute
de nimeni
in hauri
fara fund.
Sa mi se deschida si mie
falii,
sa pierd lacrimile
convulsive
ce ma ineaca!
Sa-mi desclestez dintii
sa fuga
lungi troiene
de strigat!
www.lescitesobscures.com
|
sommeiller...
songer aux autres contrees qu'il est impossible d'assouvir... |
rester hebetee devant la lueur qui augmente en obscurcissant tout...
oublier la peur et voltiger comme un papillon dans la maree qui broye tout... |
|
